Aplicat în domeniul educaţiei, microbloggingul, prin aplicaţii ca Twitter (T), Pownce, Jaiku sau Tumblr, a devenit, în mai puţin de doi ani, unul dintre primele cuvinte asociate cu comunicarea asincronă Web2.0, dar cam ultimul pe care actorii educaţionali îl iau în considerare.
Astfel, majoritatea cred că este suficient să urmeze recomandările din bloguri şi să-ţi spună (ca prieten, coleg, cunoştinţă, mentor etc.): „Ce faci acum?” (T). Nimic mai greşit.
Serviciile de comunicare asincronă Twitter şi Cirip – notate T/C, câteva chestiuni practice (oportunităţi, beneficii, cadre de referinţă, limite) despre posibilele utilizări pedagogice ale microblogginului: Acestea se pot aplica atât în cadrul învăţământului formal, preuniversitar sau universitar, cât şi în cadrul învăţământului continuu. Elevii, studenţii, participanţii la aceste cursuri îi vom numi generic studenţi.
Ø Explorarea atât în cadre formale cât şi informale. Utilizate în cadrul unui curs, aplicaţiile de microblogging oferă studenţilor oportunitatea de a discuta / exersa diferite tipuri de discurs online (voce, scop, audienţă), de a-şi organiza ideile, reflecţiile, promovează descoperirea prin serendipitate. Având încorporate în mediul instrucţional o componentă socială şi de grup, devenim mai umani, mai politicoşi, mai disponibili şi vizibili pentru activităţi sociale.
Ø Crearea de comunităţi educaţionale bazate pe principiile metodologiei comunicative: „twittereala”/ „ciripeala” la cursuri sau în afara lor are loc, la urma urmei, într-un mediu dinamic de învăţare (vorbim de învăţare socială - social learning).
Ø Mediu virtual colaborativ. T/C promovează scrierea ca o activitate plăcută, întăresc competenţele de exprimare scrisă ale studenţilor, cele pentru lectură, oferă studenţilor şansa să parcurgă calea de la scrierea personală spre scrierea publică (evocare, realizare a sensului, reflecţie).
Ø Exprimarea reacţiei cititorilor: studenţii pot folosi notele pentru a trimite întrebări şi observaţii grupului / a primi răspunsuri în timp ce desfăşoară activităţi în clasă.
Ø Facilitarea creării grupurilor interactive şi multidisciplinare prin colaborarea între şcoli, ţări (de exemplu studenţii pot posta în timp real - via mobil - exemple despre ceea ce se întâmplă la curs).
Ø În managementul de proiecte ca instrumente de cooperare şi colaborare (datorită postării de însemnări şi prin email şi abonării prin RSS). Deşi sunt folosite ca sinonime, cooperarea se referă la roluri şi diviziunea sarcinii, semnifică împărţirea responsabilităţilor legate de o anumită activitate între participanţi, în timp ce colaborarea presupune lucrul în comun a participanţilor, este o activitate coordonată, sincronă, care constituie rezultatul unui efort continuu de a construi şi menţine o concepţie partajată asupra unei probleme. Astfel, prin microbloggging se crează cadrul necesar ca o colaborare efectivă să furnizeze un anumit grad de învăţare conceptuală.
Ø Instrument pentru evaluarea opiniilor. Folosite în mediul academic, aplicaţiile de microblogging dezvoltă, stimulează interacţiunile pe un anumit subiect, permiţând exprimarea ideilor şi sentimentelor în raport cu o situaţie sau experienţă reală de viaţă.
Ø O platformă viabilă pentru metacogniţie (practica gândirii şi reflecţiei despre propria învăţare, cunoaştere): un mod de a gândi despre propriul mod de a gândi / învăţa / înţelege.
Ø Suport pentru conferinţe sau alte manifestări (sesiuni de informare, ateliere de lucru) T/C sunt o modalitate foarte simplă pentru participanţii la un eveniment ştiinţific să împărtăşească gânduri despre o sesiune anume şi activităţile care au loc în timpul acesteia, fiind astfel util pentru cei care nu pot participa. Ele lucrează foarte bine în conjuncţie cu dialogurile „subterane” (în sensul de confidenţiale, neîmpărtăşite audienţei etc.). Mai mult se transformă în platforme aproape ideale de a organiza, a da actualizări rapide şi a indica resursele citate în timpul desfăşurării manifestărilor care altfel „se pierd”.
Ø Convergenţa cunoaşterii (aproape întreaga edublogosferă este conectată via T, unii dintre actorii educaţionali practicându-l extrem de natural). Învăţământul superior în mod special foloseşte această tehnologie ca pe un fond de cunoştinţe comun (pentru referinţe bibliografice / în cercetare, pentru a se trimite / a face schimb de informaţii importante în timp foarte scurt etc.).
Ø Facilitarea discuţiilor folosind @nume_utilizator. Sintaxa directează însemnarea la destinatarul indicat dar toată lumea poate să-l vadă.
Ø Crearea de experienţe de învăţare în grup: actorii educaţionali contribuie şi negociază în construirea cunoaşterii. Astfel învăţarea nu mai este privită doar ca proces de transfer al expertizei de la tutore la cursant, ci ca proces de asociere a construcţiilor cunoştinţelor în timpul interacţiunii cu ceilalţi participanţi ai grupului la o anumită activitate. Mai mult, se poate exersa şi capacitatea de decizie şi de iniţiativă într-un cadru susţinut de multe elemente de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă etc.
Ø Aplicaţiile de microblogging facilitează crearea unei reţele personale de învăţare în edublogosferă: Pe de o parte, oferă profesorilor oportunităţi şi soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii procesului de instruire, sprijin din partea colegilor, recunoaştere academică, compatibilitate cu dinamica contextuală existentă [Belshaw, 2007].
Ø Explorarea limbajului colocvial. Atât Twitter cât şi Cirip permit externalizarea lingvistică a dispoziţiei de cunoaştere a utilizatorilor în mesaje scurte, clare şi cuprinzătoare. De altfel, restricţia de 140 de caractere impune dezvoltarea unor deprinderi bune de comunicare.
Ø Servicii de referinţe (în biblioteci). Oamenii pot să „urmărească” un cont T/C pentru a afla despre evenimentele bibliotecii, noi apariţii editoriale, pot rezerva cărţi, participa la lansări de carte etc.
Ø Păstrarea identităţii de blog. Pentru actorii educaţionali care au un blog, deschiderea unui cont de T/C, oferă posibilitatea întreţinerii unui jurnal online „curat”, adică lipsit de însemnări care ar sustrage cititorii de la subiectul principal al blogului.
Dincolo de aceste consideraţii, ca beneficii ale utilizării serviciilor de microblogging în educaţie enumerăm:
voferă sugestii şi ajutor
v schimbă dinamica clasei: sunt un mediu corespunzător vârstei tinerei generaţii („nativă digital”), cu care aceasta se simte comfortabil
vstudenţii folosesc T/C ca sprijin în propriile reflecţii, însemnările devenind atât obiect cât şi subiect de analiză ;
vconectează actori educaţionali pe care altfel nu am avea ocazia să-i cunoaştem;
vţin evidenţa conversaţiilor studenţilor pe un anumit topic;
v sunt amuzante / relaxante şi dau studenţilor o privire de ansamblu asupra a ceea ce se discută / dezbate la curs
v fiind limitate la 140-200 de caractere captează atenţia, necesită concentrarea pe ce este cu adevărat important, dezvoltă o anumită gramatică discursivă;
vsunt un mediu în care informaţiile se propagă cel mai rapid (utile pentru trimiterea de alerte educaţionale precum schimbări de orar / sală etc.), mai târziu apar pe RSS sau în site-uri;
v aspectele virtuale ale mediului şcolarităţii, componenta motivaţională a învăţării, stimularea încrederii, a spiritului de competiţie şi a curiozităţii cursanţilor, declanşarea imaginaţiei sunt foarte bine surprinse în însemnări
v sunt folositoare în dezvoltarea personală şi crearea de comunităţi profesionale valoroase
v profesorii devin disponibili (consultaţii, consiliere etc.) şi în afara orelor de activitate didactică
v pot fi centrate pe curriculum
vpermit rezolvarea colectivă a problemelor, motivarea unei soluţii, acumularea de cunoştinţe, consistenţă în comunicare nu există divergenţe între participanţi (înţelegerea greşită a intenţiei celuilalt)
v includerea proceselor participative: mixarea rolurilor, faptul că oricine contribuie cu ceea ce ştie măreşte interacţiunea profesor-student
v armonizarea clasei online cu cea tradiţională, atmosferă plăcută, prietenoasă
v crearea şi răspândirea de „meme” (atomi de informaţie culturală care se transmit într-un grup) sau a altor structuri virtuale care pot fi reproduse social
v pot deveni unelte importante în marketingul educaţional
Alte posibile aspecte pedagogice sunt: diseminarea rapidă de publicaţii şi materiale educaţionale realizate de către profesor prin localizarea surselor originale de informaţii, postarea de citate (includerea de linkuri în posturi face ca însemnările să funcţioneze ca şi un depozit de locaţii virtuale precum del.icio.us), obţinerea de feedbackuri concrete, clare şi concise de la studenţi, facilitarea relaţionărilor sociale.
Cu toate că par simple la prima vedere, pentru că nu pun mari probleme de utilizare, în funcţie de cum sunt întrebuinţate aplicaţiile de microblogging în procesul didactic, rămân de clarificat / diminuat / eliminat probleme / aspecte negative / bariere precum:
1) absenţa informaţiilor vizuale (expresii faciale, vocea) reduce bogăţia indiciilor sociale întâlnite în alte tipuri de comunicare asincronă
2) twitereala / ciripeala în cadrul unui curs poate deveni un factor perturbator, de distragere a atenţiei (cel puţin pentru o anume categorie de studenţi diagnosticaţi cu autism, cu deficit de atenţie, sindrom de oboseală cronică etc.)
3) microbloggingul este un mare consumator de timp (în special dacă este însoţit de rezolvare de sarcini)
4) promovează un „cod al manierelor proaste”, îmbâcsite uneori şi de impoliteţuri (spre exemplu studenţii ar trebui să fie atenţi la ceea ce are profesorul de zis şi nu să „ciripească” între ei sau cu prietenii)
5) microbloggingul nu a demonstrat (încă) dacă ar putea ajuta la îmbunătăţirea notelor sau la creşterea interesului faţă de anumit subiect din curriculum
6) mesajele vor fi recepţionare doar de persoanele din reţeaua proprie, desi sunt vizibile tuturor;
7) pot deveni adevăraţi distrugători ai vieţii sociale (înşiruirea de mesaje este obositoare şi poate crea dependenţă)
8) uneori nu se întrevede nicio utilitate/ valoare socială /educaţională imediată / de viitor;
9) o conectare prea intensă poate deveni supărătoare (spre exemplu profesorii care „ciripesc” sunt disponibili online 24 ore / 7 zile ceea ce se poate conduce la intruziuni în viaţa privată)
10) în şcoli ajută la propagarea rapidă a zvonurilor
11) sunt sursă de spam (este indicat să se blocheze acele persoane „care urmăresc” şi nu au nimic cu „urmăritul” sau cu procesul educaţional dar care bombardează cu însemnări) şi /sau spim(„deranjul" produs când volumul de muncă este foarte mare)
12) imitarea altor stiluri de comunicare: fiecare microblogger trebuie să aibă un stil propriu / de valoare care să îl definească, care să îi aparţine numai lui şi să fie admirat sau remarcat pentru acesta (există şi stiluri agresive de comunicare - posturi care încearcă să impună anumite opinii; stiluri mizerabile, dizgraţioase)
13) lenea socială (comoditatea, lipsa de interes, piederea motivaţiei): există utilizatori pasivi, care se ascund „după alţii” sau care postează din când în când;manipularea utilizatorilor, propagarea unor informaţii „convingătoare”, necinstite, a unor idei parazite, idei narcotic, idei toxice ,
14) frazele preţioase, logoreea devin obositoare (să nu uităm că microbloggingul înseamnă comunicare în mai puţin de 200 de caractere) sau generatoare de greşeli grobiane de gramatică
15) iritare: prea multă comunicare pentru unii internauţi
16) mărimea neacdevată a grupului: unii utilizatori pot deveni „prea conectaţi”, rezultând astfel o grămadă de mesaje redundante (în plus, în cadrul cursurilor cu cât grupul este mai mare cu atât mai mic este numărul celor care participă activ)
17) comunicare artificială: prin „ideile brute” aruncate on-line microbloggingul crează o nevoie superficială de comunicare
18) incosistenţă ca mediu educogen: aplicaţiile de microblogging nu răspund nevoilor reale ale procesului educaţional;
19) lipsesc responsabilitatea grupului pentru ceea ce învaţă ceilalţi, neglijarea gândirii profunde;
20) nedreptatea: nu toate persoanele vor învăţa egal
